Jan 282015 Articol din categoria: General

Catindatu’ meu

Abia s-a anuntat data alegerilor pentru Consiliul de Mediere si deja a inceput bombardamentul. Unii nici macar nu s-au multumit sa-si anunte propria candidatura, au venit cu toata garnitura de 9 membri, ca si cum Consiliul de Mediere ar trebui format din reprezentantii unei singure asociatii de mediatori. Altii, mai modesti, si-au prezentat planul de actiune in cazul in care ar fi alesi. Adresa mea de e-mail este mai nou tinta mesajelor de tip electoral, camuflate (unele dintre ele) in opinii “independente” care nu fac decat sa reia, la nesfarsit, obsesiile unora dintre candidati. Se pare ca respectivilor inca nu le este prea clar conceptul de “spam” sau nu le pasa – chit ca exista o legislatie care pedepseste acest gen de actiuni. Ma rog, traim in Romania, la portile Orientului, unde totul, chiar si legile, sunt luate a la legere, vorba lui Poincare.

Ca oamenii astia vor sa-si promoveze candidaturile, de acord. Chiar si daca imi umplu casuta postala cu prostii. Asta e, fiecare e liber sa aiba o opinie si sa o trambiteze in lungul si-n latul internetului. In ce ma priveste, cred ca o discutie asupra candidatilor si promisiunilor lor electorale ar trebui pornita de la o analiza lucida, de profunzime, a situatiei actuale in ce priveste medierea, profesia de mediator, rolul (rolurile) Consiliului de Mediere samd. Desigur, pentru asa ceva e nevoie de mai mult spatiu decat poate cuprinde un post pe acest blog. M-as rezuma aici sa schitez cateva din elementele unei astfel de analize:

  • daca primul Consiliu de Mediere (2007-2009) a pus bazele sistemului actual, prin adoptarea documentelor si procedurilor esentiale formarii si autorizarii mediatorilor, urmatoarele doua Consilii au cazut in capcana modificarilor legislative (cu o seama de initiative venite din toate partile, asupra carora Consiliul nu a avut niciun control, de multe ori nici macar cunostinta), sub pretextul ca, vezi Doamne, medierea nu functioneaza din cauza ca legea nu e buna (ca exista mediatori care nu numai ca practica medierea, dar chiar traiesc de pe urma ei, in conditiile prezentei legislatii, asta nu se mai chinuie nimeni sa explice). Rezultatul a fost o serie de modificari ale legii care nu numai ca nu au rezolvat nicio problema, dar au creat multe altele. In plus, au generat confuzie (vezi confuzia dintre obligativitatea informarii si obligativitatea medierii) si suspiciune in randul publicului si potentialilor clienti, au intors alte profesii liberale impotriva medierii si a mediatorilor si au creat lehamite in randul membrilor executivului si legislativului, satui sa tot vada mediatori agatati de poalele lor implorand introducerea mediarii ca procedura prealabila obligatorie.
  • desi am vazut unele opinii cum ca medierea nu mai functioneaza din cauza deciziei Curtii Constitutionale cu privire la informarea obligatorie, nu cred ca avem suficiente date (si aici ma refer la o abordare analitica dupa toate regulile academice, nu datu-n parere al fiecaruia dupa cum il taie capul) care sa suporte o astfel de afirmatie. Nu cred ca decizia Curtii a fost cea care a pus bete-n roate medierii, asa cum nu cred ca introducerea informarii obligatorii a facilitat utilizarea medierii de catre public. Pana la crearea unei baze de date in toata regula (si asta ar fi trebuit sa fie una din preocuparile de baza ale Consiliului, pentru ca orice argument in favoarea medierii capata o alta greutate in momentul in care ai si datele cu care sa-l sustii), ramanem la speculatii, care nu pot face baza niciunei politici sau strategii.
  • in Consiliul de Mediere se afla membrii care sunt deja la al doilea mandat in prezent; unii dintre ei il solicita pe un al treilea. Sa nu fie cu banat, dar cred ca ar fi nevoie de un suflu nou, de fete noi, de o abordare mult mai creativa si sistematica a problematicii promovarii medierii decat rasuflatele promisiuni de modificare a legii. In plus, cei care deja sunt la al doilea mandat cred ca au demonstrat cu prisosinta ce pot (si ce nu pot), iar noua gaselnita – pe care unii se straduiesc din rasputeri s-o infiltreze in constiinta publica a mediatorilor – cum ca esecurile medierii trebuie puse pe seama faptului ca nu exista o organizatie unica a mediatorilor de tip barou, cu o structura piramidala, mi se pare o lipsa de eleganta din parte celor care, in patru ani (ilegali) de mandat, au confundat agitatia cu eficienta si nu au realizat nimic decat absente sau proteste. Primul Consiliu de Mediere a pus bazele unui sistem; acesta trebuia completat cu alte elemente importante, trebuia slefuit, adaptat noilor realitati etc. Nimic din toate acestea nu au fost facute de Consiliul prezent, totul s-a invartit in jurul modificarilor legislative, ca si cum o lege, oricat de buna ar fi fost, ar putea crea o realitate.

Nu ma voi duce cu critica mai departe. Pana la urma urmelor, ce a fost, a fost, si nu mai poate fi schimbat. Ramane de vazut ce facem in continuare. Si asta depinde, in mare masura, de raspunsul pe care-l dam clasicei intrebari: eu cu cine votez? Desigur, pentru fiecare dintre noi, in functie de modul in care vedem si intelegem realitatea medierii in Romania de azi, candidatul ideal arata diferit. Al meu ar arata astfel:

  • o persoana cu experienta in mediere, adica cineva care in anii din urma s-a preocupat mai putin de modificari de legi si propuneri de adunare a mediatorilor in organizatii-unice (se pare ca fantoma comunismului e mult mai persistenta decat credeam) si mai mult de exercitarea profesiei, asa cum s-a putut si cum a stiut. Si ma intereseaza aici persoane care pot demonstra cu acte si fapte, cu reputatie si dovezi fiscale, nu fanfaronade si declaratii pe cuvant de onoare.
  • o persoana care sa inteleaga ca, oricat de importanta ar fi o lege, ea nu este nici inceputul, nici sfarsitul, nici substanta practicarii unei profesii. Nu ma intereseaza sa aleg in Consiliu pe cineva care nu are nimic altceva de promis decat ca va modifica legea; nicio alta modificare a legii 192/2006 nu va re-dinamiza medierea, in adevaratul sens al cuvantului – adica nu va genera o acceptare larga din partea publicului a utilizarii medierii ca alternativa benefica. Fac aici o paranteza: personal, si am spus-o inca de la prima initiativa de modificare la legii 192, cea din 2009, consider ca varianta originala a legii continea toate elementele de care era nevoie pentru a initia, organiza si promova medierea. Pentru a implementa insa medierea in sistemul juridic romanesc era necesara introducerea sa in Codurile de Procedura Civila si Penala, adica acele documente care definesc si controleaza functionarea instantelor! Nu modifici procedurile instantelor printr-o lege care se refera la profesia de mediator, ci prin ajustarea codurilor de procedura si identificarea precisa a modului in care medierea se integreaza in cursul procedural, ca pas in traseul dosarului de la registratura la sala de judecata. Si, in alta ordine de idei: nu aleg pe cineva in Consiliul de Mediere pentru ca imi promite ceva ce nu-i sta in puteri (modificarea legii, pe langa inutilitatea faptului in sine, e o prerogativa a Parlamentului); adica, vine stimabilul, imi promite modificarea legii in schimbul votului, devine membru, se agita putin pe langa parlamentari, nu face nimic tot mandatul pentru mediere, apoi da din umeri si arunca vina esecului pe lipsa de vointa a alesilor natiei de a-i da ascultare. Colac peste pupaza, mai imi cere sa-l mai votez o data, ca el/ea mai incearca inca un mandat.
  • o persoana care sa puna accentul pe necesitatea construirii unui sistem de competente ale mediatorului, atat prin formarea continua cat si prin specializare. Generarea increderii publicului in mediere incepe de la construirea increderii publicului in capacitatea profesionala a mediatorilor. Desigur, la prima vedere, mi se poate reprosa ca trag spuza pe turta mea ca formator. Asta pana la momentul in care v-as spune ca eu as vedea formarea continua realizabila prin orice forma de educatie si cu orice fel de continut in masura in care mediatorul poate demonstra utilitatea programului/cursurilor/activitatilor respective in dezvoltarea abilitatilor sale profesionale. Cu alte cuvinte, nu vad in niciun fel formarea continua ca un monopol al formatorilor acreditati in domeniul medierii, si mi-as dori candidatul care sa elaboreze un standard de formare profesionala continua in concordanta cu aceste linii directoare.
  • in fine, mi-as dori in Consiliul de Mediere persoana care sa inteleaga ca este in Consiliu pentru a lucra in folosul comunitatii mediatorilor din Romania, nu (doar) in folosul propriu; persoana care sa nu utilizeze fondurile Consiliului pentru a-si promova propriile interese/servicii/cursuri; persoana care intelege sa-si fixeze o indemnizatie lunara de membru in concordanta cu realitatile romanesti (o corelare cu salariul mediu ar fi salutara) si nu cu o imagine de sine gonflata pana la nesimtire; persoana care sa fie capabila sa asculte opinia comunitatii mediatorilor chiar daca aceasta nu se suprapune intocmai peste punctul sau de vedere.

Poate ca sunt naiv, poate ca am fost mai dur pe alocuri vis-a-vis de performantele actualilor membri. Dar cred ca aceasta abordare conflictuala a medierii in raport cu celelalte profesii liberale si cu instantele, aceasta viziune obsesiva a modificarii legii ca unica modalitate de a redinamiza medierea (ca sa nu mai vorbesc de utopicul si deloc ingenuul discurs in favoarea organizatiei-unice), aceasta continua blamare a tuturor din jurul nostru (mai putin a noastra, a mediatorilor) pentru esecul medierii trebuie sa inceteze. Insasi chestiunea “esecului” ar trebui mult mai clar definita: ce inseamna, in fapt, esecul medierii – faptul ca multi mediatori nu au cazuri? Asta este valabil si pentru Anglia si pentru Statele Unite, locuri in care medierea este, in general, considerata un succes. Faptul ca unii nu au cazuri nu inseamna neaparat ca medierea – ca sistem – a esuat, mai degraba inseamna ca unii au de muncit ceva mai mult pana sa ajunga sa obtina clienti. Nu spun ca nu sunt multe facut, spun doar ca a face medierea o modalitatea mult mai larg raspandita de solutionare a disputelor decat in prezent necesita un pachet de masuri mai consistent, mai sistematic construit si cu mult mai multa creativitate decat ceea ce am vazut pana acum.

Nu stiu daca exista candidatul care sa se inscrie in parametrii descrisi mai sus. Stiu doar ca eu pe acela il astept, si il voi vota pe cel/cei care se vor apropia cel mai mult de ceea ce imi doresc de la viitorii membri ai Consiliului de Mediere. Parerea mea.

Comentarii

Comentarii