Nov 212012 Articol din categoria: General

Corespondente mediatoricesti

Chiar daca pare ciudat, mediatorii intre noi, mai mult, formatorii intre noi, mai povestim din cand in cand pentru a vedea ce se mai intampla prin mediere, ce fel de probleme mai apar si cum le solutionam, cum facem in atare sau atare caz etc. Mai deunazi, am intrat intr-o discutie prin care distinsi colegi semnalau modul in care noile adaugiri la Legea 192/2006 aparute sub forma Legii 115/2012 se bat cap in cap si ne creeaza probleme de care chiar nu aveam nevoie. Ei solicitau CM sau initiatorilor Legii 115/2012, clarificari pe procedurile legate de trimiterea acordului la instanta de catre mediator. Randurile de mai jos constituie raspunsul meu, si am considerat ca merita sa vi-l aduc si voua, cetitorilor, la cunostinta. Poate va vin idei. Iata, deci.

Consiliul de Mediere are probleme mai presante decat rezolvarea chestiunilor de procedura generate de modificarile succesive ale legii 192/2006 in ideea implementarii mai cu succes a medierii in Romania. Personal, sunt de parere ca in aceasta tara ne consumam eforturile si energia pentru a modifica si perfectiona legi si reglementari pe care nimeni nu are intentia de a le aplica, in dauna profesarii in sine a meseriei. Oameni care au o foarte limitata experienta si intelegere a medierii alcatuiesc statute ale mediatorului si promoveaza pana la obsesie consilii teritoriale, asociatii unice, marsuri cu fanfara si juraminte in piata publica, orar fix al biroului de mediator (ca aprozarul si frizeria). Astept cu interes propunerile de uniforma a mediatorului (cu chipiu sau cu boneta?), plus grade – de la mediator caporal la mediator general de brigada sau de divizie. Niste ceaprazuri la uniforma n-ar strica, plus un imn al mediatorului.

Cat despre proceduri, ce mai conteaza, alea-s simple. Vis-avis de introducerea in 115/2012 a obligatiei mediatorului de transmite instantei acordul partilor. Am auzit varianta “acordul merge la instanta prin parti” (adica partile il duc la instanta) – in aceste conditii, de ce nu au lasat legea asa cum era initial, fara a adauga la ea lucruri care mai mult incurca decat ajuta? E de bun simt pentru oricine care are o minima intelegere a procedurilor si spiritului medierii (acesta din urma incurca pe multi) ca acordul reprezinta integral vointa si interesele partilor si, ca atare, ele au pe deplin responsabilitatea continutului acestuia – mai mult, pentru aspectele de forma exista specialisti (notari, avocati etc.); de ce sa le luam  painea de la gura? Tot eu raspund: pentru ca exista unii care practica si una si alta si vor sa le faca pe toate, da’ de iese un banut in plus pentru flamanzi. Procesul in instanta este al partilor, nu al mediatorului: ele trebuie sa-l finalizeze, nu eu, ele trebuie sa-si duca la instanta acordul pentru ca aceasta sa-l transpuna in sentinta, nu eu; si daca ele au venit la mediere, au ajuns la un acord si apoi decid sa faca alta intelegere in fata instantei, cine sunt eu sa intervin in decizia lor? Ce treaba am eu, mediatorul, definit ca neavand putere de decizie asupra intelegerii dintre parti, cu acordul? Neintelegerea provine din faptul ca pentru cei mai multi practicanti de arte martiale juridice, mediatorul este un personaj care se ocupa cu rezolvarea conflictelor (formula care o aud constant la cursuri venind din partea celor de formatie juridica) si nu cu identificarea si asistenta partilor pentru depasirea obstacolelor care impiedica partile sa ajunga singure la solutie. Din aceasta banala, dar fundamentala, confuzie rezulta tot sporul de articole de lege aparute in plus fata de legea originala.

Am fost de la bun inceput impotriva oricarei modificari a legii; asa cum arata 192 in mai 2006, ea definea exact ce este mediatorul si cu ce se ocupa el. Ce trebuia facut era modificarea celorlalte legi si proceduri pentru a face loc medierii ca modalitatea de solutionare a disputelor. Din toate adaugirile la lege si la alte legi si coduri, singura obligativitatea sedintei de informare aduce un aport real la implementarea medierii. Restul sunt baliverne care creeaza mai multe probleme decat rezolva. De exemplu: 370/2009 spune ca mediatorii au obligatia de a face parte din asociatii profesionale. Minunat – deci dreptul constitutional la asociere s-a transformat brusc in obligatie! Mai apoi, pentru ca CM nu are chef sa se ocupe sa urmareasca respectarea acestei prevederi (si ca sa-l scuteasca de prea multa munca pe informaticianul care se ocupa de introducerea datelor in Tabloul Mediatorilor) s-a ajuns la anomalia prin care, la autorizare, i se cere aspirantului dovada ca face parte dintr-o asociatie profesionala. Pe langa ca este o conditie care adauga la lege (vezi art.7, care specifica limpede conditiile pentru a deveni mediator, si acolo nu scrie nimic despre aparteneta la o asociatie profesionala – nici legiuitorii nostri nu sunt chiar atat de prosti incat sa pune carul in fata boilor) – si, daca as fi in acest moment in situatia de a ma autoriza, as da in judecata CM pentru incalcarea legii, indiferent cat ar dura afacerea – ea forteaza asociatiile profesionale sa-si incalce statutul, care stipuleaza, conform deciziilor aceluiasi CM, ca membri nu pot fi decat mediatori. Or mediator este individul(a) autoritzat(a) de CM si nu cel care doreste sa se autorizeze. Mai mult: sa presupunem ca, printr-un miracol, nicio asociatie nu-i ofera unui aspirant girul (adica adeverinta ca e membru), din ratiunile expuse mai sus. Omul respectiv nu se mai poate autoriza? El nu mai poate deveni mediator? Sau identifica membrii CM o alta gaselnita ca sa rezolve din pix si aceasta situatie?

Cam asta ar fi. Eu nu-mi fac iluzii vis-a-vis de CM, acolo exista alte prioritati. Cred ca asociatiile ar trebui sa fie cele care rezolva aceste probleme, si in primul rand, cele care formeaza mediatori. Formatorii sunt, in fapt, cei care controleaza modul in care procedurile se aplica, prin ceea ce predau. Daca noi avem o viziune comuna, o putem impune si CM si o putem translata si in practica mediatorilor pe care i-am format si-i formam in continuare. Si pentru asta ar trebui nu neaparat sa ne intalnim din luna-n luna, pentru ca fiecare are treburile lui. Am putea crea un site specializat de tip forum, care sa fie vizibil public, dar unde pot posta doar formatorii si reprezentantii asociatiilor profesionale, pe care sa comunicam si sa inchegam o astfel de viziune (si practica) comuna. Noi tot asteptam de la MJ si instante sa ne spuna cum sa ne practicam meseria, uitand ca asta este treaba noastra. E treaba noastra sa contruim o procedura comuna si apoi ca contactam toate instantele din tara (nu-s asa multe) si sa spunem: asa procedam noi in mediere; va rugam sa luati act. Iar CM sa se joace cu CSM si MJ pentru a primi girul si a intari deciziile luate de noi cu privire la procedurile medierii. Un astfel de forum poate fi creat foarte usor, e de ajuns sa existe interes.

Pana atunci, va salut pe toti si va urez fir intins la mediere.

Comentarii

Comentarii