Jan 242011 Articol din categoria: General

Din nou despre medierea comunitara

Scriam saptamana trecuta despre medierea comunitara si posibilele sale aplicatii si beneficii. Pe hartie, totul suna bine, dar realitatea este insa departe de a confirma succesul medierii in acest domeniu. Atat cetatenii, cat si institutiile publice manifesta reticenta in utilizarea modalitatilor alternative de solutionare a disputelor, preferand calea intortocheata, costisitoare si incontrolabila a justitiei. Daca atitudinea cetatenilor poate fi explicata prin ignoranta sau inertie, iar modul in care prefera sa-si cheltuiasca resursele (bani si timp) ramane exclusiv la dispozitia lor, in ceea ce priveste institutiile publice, lucrurile stau cu totul altfel.

Desi parte a statului roman, care isi declara public suportul pentru mediere in cadrul procesului de integrare in Uniunea Europeana (fapt care a dus la aparitia Legii 192/2006), autoritatile publice centrale si locale nu s-au prea grabit sa o implementeze in procedurile lor de solutionare a disputelor la care erau parte, nici sa incurajeze cetatenii si companiile private sa apeleze la mediere. Inertia si conservatorismul institutiilor publice este deja binecunoscut, nemeritand aici sa detaliem acest aspect. Ceea ce este mai grav este ignoranta, incapacitatea de a intelege avantajele pe care utilizarea medierii le poate aduce. In continuare, institutiile publice marseaza pe vechea metoda de solutionare a disputelor prin apelul la instanta, chiar si atunci cand este limpede ca nu au posibilitatea de a castiga, chiar si atunci cand oponentii, cetateni sau companii private deopotriva, se arata disponibili la o intelegere obtinuta prin alte metode decat tribunalul. De aici rezulta nu doar cheltuieli inutile, facute cu larghete din banul public, dar si alte efecte mai putin luate in considerare de factorii de decizie de la nivelul respectivelor institutii: nemultumirea cetatenilor si a sectorului privat (care genereaza banii folositi de institutiile publice pentru a-i purta inutil prin tribunale), urmata de instalarea unei opinii generalizate la nivelul comunitatii cu privire la lipsa de consideratie a autoritatilor fata de dorintele si nevoile membrilor comunitatii, finalizata cu aparitia unor noi conflicte, mai intense, de durata si cu o sansa foarte redusa de solutionare eficienta si defintiva.

Pentru autoritatile publice, mai cu seama cele locale, medierea are o multitudine de aplicatii, a caror lista detaliata depaseste limitele  acestui post. Merita insa amintite cateva. Astfel, medierea poate ajuta la solutionarea rapida si eficienta a disputelor dintre vecini, fara a mai inoportuna repetat politia, care are suficiente alte misiuni carora trebuie sa le faca fata cu mijloace si dotari adesea insuficiente. Mai sunt apoi conflictele dintre cetateni si autoritatile publice, cu precadere cele care au ca sursa decizii ale autoritatilor care starnesc opozitia cetatenilor sau a diverselor grupuri de interese (vezi constuirea unor parcari, schimbarea destinatiei unor spatii publice precum parcurile de joaca, eliberarea de autorizatii de constructie a unor stabilimente care intalnesc opozitia asociatiilor de locatari vecine, modificarea denumirilor strazilor etc.). Medierea, sau tehnici utilizate in mediere, pot fi folosite cu succes, asa cum experienta o arata deja, pentru designul de politici publice locale care sa intruneasca necesarul suport al comunitatii, nu opozitia acesteia. Sesiunile de dezbateri publice sunt necesare, dar de multe ori ele nu-si ating obiectivele, sau ajung sa genereze conflicte, in loc sa le previna, astfel incat ele ar putea fi completate cu tehnici preluate din mediere pentru a contura consensul celor implicati si a scuti astfel si banul public si neplacerile generate ulterior de nemultumirile membrilor comunitatii.

Utilizarea medierii de catre autoritatile publice poate fi sursa unor progrese majore in dezvoltarea comunicarii dintre ele si comunitate si, prin aceasta, a eficientizarii procesului de elaborare a politicilor publice si a dezvoltarii durabile a comunitatii. Si, cine stie, poate ca cei alesi de comunitate vor constata ca pot astfel castiga si capital politic.

Comentarii

Comentarii